5 ian. 2011

H.G. nr. 1395 din 28 decembrie 2010

H.G. 1395/2010 privind finantarea unitatilor de invatamant preuniversitar de stat, finantate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/prescolar pentru anul 2011

Primul efect al Legii Educaţiei Naţionale: disponibilizări în învăţământ

Aplicarea Legii Educaţiei Naţionale va reduce mii de posturi didactice, începând cu luna februarie.
Prin Art. 361(2) din Legea Educaţiei Naţionale se abrogă Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, ceea ce înseamnă că profesorii cu peste 25 de ani vechime, grad didactic I nu vor mai avea norma de predare redusă cu două ore. Altfel spus dacă până acum aveau o normă de predare de 16 ore, prin noua lege vor avea o normă de predare de 18 ore. Potrivit calculelor făcute de experţii Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, acest lucru înseamnă o reducere totală a 3.500 de posturi didactice din învăţământul preuniversitar.
„Nimic din Legea Educaţiei Naţionale nu este întâmplător. Această reducere a fost inclusă şi în Legea bugetului pentru anul 2011, prin care sistemul de învăţământ a primit la cheltuielile cu personalul mai puţin cu 25%, faţă de 2010. În acest context sunt inevitabile disponibilizările în sistem, începând cu cel de-al doilea semestru şcolar. FSLI nu este de acord cu politica Guvernului, care încearcă să modernizeze învăţământul aruncând angajaţii acestui sistem în stradă,” a declarat Simion Hancescu, preşedinte F.S.L.I.

Contact:
Simion Hancescu, preşedinte F.S.L.I., 0722.779.716
Marilena Gheorghiţă, Departament Comunicare, 0728.999.847

Declaratiile lui Traian Basescu, nedemne de un sef de stat

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ consideră declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, prin care acuză liderii sindicali din învăţământ de dezinformare în ceea ce priveşte reformarea educaţiei prin Legea Educaţiei Naţionale, o mincună grosolană şi o diversiune, care fac parte dintr-un şir de atacuri menite doar să decredibilizeze sindicatele în faţa opiniei publice.

„Înainte de a face aceste declaraţii, preşedintele Traian Băsescu ar fi trebuit să citească Strategia F.S.L.I. din anul 2002, care are ca obiectiv principal, reformarea sistemului de învăţământ. Strategia a fost prezentată şi celor cinci miniştrii ai Educaţiei din timpul mandatului lui Traian Băsescu, din care trei au fost de la P.D.L., dar nu a prezentat interes pentru aceştia. Din păcate, nu am reuşit să găsim în preşedintele României un partener interesat să contribuie la demararea unei reforme realiste a sistemului de educaţie, nici în urma semnării Pactului Naţional pentru Educaţie.

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ este de acord că învăţământul are nevoie de o nouă lege a educaţiei, dar nu adoptată prin angajarea răspunderii guvernamentale, aşa cum s-a întâmplat, doar pentru a satisface anumite interese politice” a declarat Simion Hancescu, preşedintele F.S.L.I.

Traian Băsescu şi Guvernul Boc trebuie să aibă capacitatea să înţeleagă că înfăptuirea reformei în educaţie depinde de îndeplinirea a două condiţii esenţiale: creşterea fondurilor pentru acest domeniu şi o resursă umană motivată. Dar, aşa cum se prefigurează, acestea nu sunt luate în calcul pentru perioada următoare.

Pentru că LEN conţine anumite prevederi nereformatore, contestate atât de salariaţii din învăţământ, de reprezentanţii părinţilor, cât şi de Opoziţie, este foarte probabil ca această lege să aibă o viaţă scurtă, ceea ce este regretabil.

Contact:

Simion Hancescu, preşedinte F.S.L.I., 0722.779.716

Marilena Gheorghiţă, Departament Comunicare, 0728.999.847

Invatamantul din Romania este ravasit de actiunile de politizare ale puterii

Interviu cu prof. Andrei Marga, fost ministru al Educatiei

Marilena Gheorghita
1. Aveti o experienta profesionala si de viata mult prea vasta pentru a va cere sa imi oferiti la prima intrebare un raspuns scurt. Insist si va rog sa enumerati cinci cuvinte cu care se identifica invatamantul din Romania.
Centralizat excesiv in ultimii ani, controlat de un minister incompetent, preocupat benefic de formarea culturii generale, cu multi elevi si studenti talentati si cu numerosi dascali devotati, ravasit de actiuni de politizare ale puterii. Sunt cinci caracteristici ale invatamantului din tara noastra, de astazi, preluate in tot atatea sintagme.

2. Presedintele Traian Basescu a reafirmat recent ca educatia din Romania este lipsita de calitate, in comparatie cu alte tari europene. Daca este adevarat, cum s-a ajuns la aceasta degradare ?
Domnul Traian Basescu se hazardeaza in evaluari necontrolate, pe care i le sufla din spate tot felul de diletanti agresivi, care au esuat in diferite domenii in care s-au incercat. Calitatea educatiei se poate stabili dupa multe criterii: performante in teste internationale (gen Pisa), efectele in dezvoltarea economica, institutionala si culturala, satisfactia traita de elevi si studenti, nivelul de pregatire generala, nivelul dezbaterii din societate etc. In functie de criterii, rezulta diferite ierarhii. Stim ca educatia din Romania a avut si are probleme si, peste toate, are nevoie de reforme, dar de reforme chibzuite, facute competent. Degradarea la care s-a ajuns se datoreaza stagnarii reformelor dupa încheierea, gratie reformei din 1996-2000, a negocierilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana pe capitolul „Educatie si formare profesionala”. A fost primul capitol inchis de Romania la Bruxelles, deja in mai 2000 – spre cinstea slujitorilor scolii romanesti. Cele mai gresite masuri in educatie – vezi curricula, studiile master, doctoratul si multe alte domenii – s-au luat sub mandatele lui Traian Basescu. Degradarea este o opera de care actualul presedinte nu poate fi absolvit.

3 .Daca v-ati afla la conducerea Ministerului Educatiei, ce masuri ati lua pentru reformarea sistemului de invatamant ?
Am aratat recent ca toate devizele nobile si oportune ale invatamantului european duc, în Romania de azi, – fiind aplicate fara pricepere si fara intelegere, de catre autoritatile actuale din invatamant – la contrariul lor. Bunaoara, „descentralizarea”, prin practicarea incompetenta a acesteia de catre guvern si ministerul educatiei, a dus la un centralism tenace, fara precedent. „Invatamantul centrat pe elev si student” a dus la transformarea acestora in simple anexe ale unei birocratii voluminoase.
Invatamantul orientat spre „formarea de competente” a dus, datorita ingustimii de conceptie si masurilor gresite, la scaderea nivelului de calificare. „Reforma curriculara” a dus, din cauza nepriceperii si politizarii, la confuzii costisitoare in organizarea invatamantului si la ineficienta. Pretentia prioritatii educatiei, emisa de catre actuala guvernare, a dus la deteriorarea bazei financiare a invatamantului. Asa-zisa „intinerire a personalului” a dus, datorita politizarii agresive ce se practica, la preluarea functiilor de decizie de catre persoane incompetente pe scara necunoscuta inainte si la renasterea categoriei politrucilor. Deviza intrarii unor universitati romanesti in topul international a dus, in consecinta amatorismului decidentilor, la reducerea finantarii, blocarea posturilor, efortul de eliminare a profesorilor performanti.
Proclamarea importantei cercetarii stiintifice a dus, din cauza nepriceperii si a neglijentei decidentilor, la oprirea finantarii. Internationalizarea a dus, datorita caracterului eronat al deciziilor adoptate de guvernanti, la degradarea si deteriorarea programelor. In loc sa se foloseasca resursele financiare puse la dispozitie de Uniunea Europeana, guvernul si ministerul sunt incapabile sa asigure cofinantarile necesare. De aceea, restabilirea cu acuratete a devizelor si aplicarea lor competenta este un prim pas.
Am prezentat recent un program detaliat in zece puncte cu privire la reforma competenta a educatiei (distantata de diletantismul agresiv de astazi, care face ca, de pilda, plagiatorii sa dea lectii de comportament, iar coruptii sa ne invete morala!). Le reiau aici in zece sintagme: valoarea si demnitatea cadrului didactic; educatia ca premisa a dezvoltarii; o societate a invatarii; functionarea pe principiul subsidiaritatii; invatamant centrat pe cel ce invata; sincronizarea legislatiei; infrastructura erei electronicii; ameliorarea tehnologiilor indigene prin cercetare stiintifica; un sistem optimizat; si competitivitate prin cooperare internationala. Evident ca aceste sintagme le pot detalia oricand in masuri precise. As mentiona aici un fapt. S.U.A. pune in aplicare acum „programul Obama-Biden”, care reprezinta o reforma in educatie cu patru coordonate: „educatia timpurie” in formula flexibila, valoarea si demnitatea, inclusiv salariala, a dascalului, „standarde inalte”, folosirea eficienta a resurselor materiale si umane.
Este demn de atentie faptul ca axa reformei este valoarea si demnitate cadrului didactic. Din acest fapt ar trebui invatat, la noi, in Romania, astazi, cand se incearca „reforme” nu cu profesorii, ci impotriva lor. Nicaieri in lume nu au dat rezultate astfel de „reforme”. Reformele in educatie se fac cu dascalii! Sau nu se pot face.

4. Ce ar trebui facut pentru a transforma invatamantul intr-un domeniu atractiv pentru tineri? Este suficient doar un salariu decent ?
Bani au fost in invatamant, mai ales dupa intrarea in Uniunea Europeana, in primii ani. Nu este de ajuns sa existe bani, chiar daca este indispensabil. Ar trebui ca invatamantul sa fie retrocedat profesorilor si scos de sub politizarea „prezidentiala”. Invatamantul are nevoie de solutii institutionale si de decidenti priceputi. Desigur, oamenii resimt nevoia de bani, dar si de institutii functionale, in care sa aiba incredere, precum si de autonomie profesionala, ca oriunde in lumea civilizata.

5. Ce masuri trebuie sa intreprinda Guvernul pentru a stopa exodul elitelor ?
Daca ne referim la guvernul actual, atunci solutia optima ar fi plecarea lui benevola. Un guvern competent si responsabil ar concepe si ar aplica, dupa reforma de recuperare din 1996-2000, o reforma de compatibilizare cu practicile din tarile de referinta si, apoi, o reforma de infruntare a globalizarii, a carei nevoie nici macar nu este sesizata astazi. Si Romania are de parcurs aceste trei reforme, fara intarziere.

6. Cum priviti relatia sindicate- Guvern, din ultima perioada ?
Pe de o parte, guvernul actual a cautat sa divizeze sindicatele, sa izoleze liderii si sa rupa sindicatele de cadrele didactice. Pana acum, trebuie sa recunoastem, partial a reusit. Pe de alta parte, liderii s-au lasat surprinsi de virulenta actiunii de demontare, in Romania, a unor drepturi inscrise in reglementarile Uniunii Europene. Liderii trebuie sa se lamureasca urgent asupra situatiei si sa reia neintarziat initiativele. Nu se rezolva probleme in invatamant fara sindicate puternice si fara organizatii active ale studentilor.

7. Credeti ca are dreptate presedintele Romaniei cand afirma ca sindicatele din educatie se opun reformarii acestui domeniu ?
Traian Basescu guverneaza prin antagonizarea grupurilor sau, macar, prin aruncarea vinei pe mereu alte grupuri profesionale. Sindicatele s-au lasat intimidate de formularile sale lipsite de temei. Oriunde in lume sindicatele reprezinta salariatii si, daca sunt puternice, atunci pluralismul – care ramane calea oxigenarii sistemului institutional din Romania – este real, viguros. Marturisesc ca, in calitate de ministru, am avut in sindicate un partener, in reforma din 1996-2001. Traian Basescu formuleaza si foloseste teze superficiale..

8. Cum va explicati ca, in ciuda masurilor de austeritate destul de dure, salariatii din domeniul public nu au reactionat impotriva Guvernului, asa cum s-a intamplat in alte tari europene ? Explic situatia prin surprinderea unor lideri sindicali de catre o abordare agresiva din partea guvernului actual, care a procedat rapid la demontarea drepturilor angajatilor, si prin pacaleala cu asa-zisul „pact pentru educatie”, de acum cativa ani. Este si o oboseala a oamenilor, cauzata de prabusirea argumentarilor din viaaa publica a Romaniei actuale, de reaua credinta a autoritatilor. Deocamdata buna credinta, onorabilitatea si dezbaterea democratica cu cetatenii se lasa inca asteptate la noi.

9. Ce sanse are Romania sa isi revina din acest declin economic si social. In ce masura clasa politica aflata la guvernare si Uniunea Europeana influenteaza progresul Romaniei ?
Acuzarea „clasei politice” este un refren carpatic al actualei puteri. Neavand vreo realizare la activ, fiind compusa – cum spunea odinioara Thomas Mann, pe un caz similar – din persoane prea putin calificate si corupte, guvernarea actuala vrea sa faca plauzibil ca „toti suntem de vina” sau, macar, ca intreaga clasa politica poarta raspunderea. Azi-maine se va arunca vina pe Burebista sau, cel putin, pe Alexandru cel Bun sau Carol I!
Progresul actual al Romaniei – care nu este fara realizari majore din 1989 incoace – cere, intr-adevar, schimbarea actualei puteri politice din Romania. Asa cum arata analize internationale, capacitatea acestei puteri de a asigura progresul economic al Romaniei este epuizata. Nici in privinta progresului institutional nu se sta mai bine. Se vorbeste de „reforma statului” fara sa se stie ce este statul si ce este reforma! Poporul roman, cetatenii au in mana decizia, intr-o situatie in care puterea politica existenta s-a epuizat, iar tara a intrat in cea mai grava criza din istoria ei moderna. Problema este, inevitabil, politica.

Legea educaţiei este constituţională

Curtea Constituţională a anunţat că noul act normativ referitor la educaţie, adoptat prin asumarea răspunderii guvernamentale, nu încalcă legea fundamentală. Decizia a fost luată cu şapte voturi "pentru" şi două "împotrivă".Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, reclamase procedura prin care a fost adoptat actul normativ.
Într-o altă sesizare depusă, parlamentarii PSD şi PNL contestă legea pe fond, invocând mai multe articole referitoare la predarea în limbile minorităţilor.
Curtea Constituţională s-a pronunţat deja, în ultimii doi ani, de două ori pe Legea Educaţiei, pe chestiuni de procedură.
"Tergiversarea punerii în aplicare a legii aparţine celor care se tem că pierd privilegii nelegitime", a declarat Funeriu înainte de analiza CCR. .
În opinia sa, legea elimină conflictele de interese, nepotismul şi impostura din universităţi.
De asemenea, ministrul Educaţiei apreciază că, prin legea pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament, se realizează depolitizarea universităţilor şi se asigură un management responsabil, introducându-se "iniţierea pe bază de calitate în învăţământ".
Un alt punct forte al legii, conform lui Daniel Funeriu, este acela că "descarcă de balast curriculumul şi timpul şcolarilor".
Ministrul mai menţionează introducerea formării iniţiale şi continue pe tot parcursul vieţii şi asigurarea progresului în cariera didactică.
Funeriu mai afirmă că legea realizează depolitizarea managementului şcolii şi o descentralizare administrativă şi curriculară reală.
Legea educaţiei urmează să fie discutată în 4 ianuarie de Curtea Constituţională, aceasta fiind ultima etapă înaintea promulgării.
Cele mai importante schimbări ale noului proiect legislativ vizează conducerea universităţilor şi a şcolilor. Dacă, în proiectul iniţial, era stabilit ca rectorii să fie desemnaţi prin concurs, în noul proiect instituţiile de învăţământ superior primesc libertatea de a opta între două modele distincte: alegerea rectorilor prin scrutin universal sau după modelul corporatist.
Guvernul ar fi modificat şi partea referitoare la incompatibilităţile directorilor de şcoli. Astfel că, dacă iniţial li se interzicea să fie membrii de partid, în noul proiect nu li se va permite să deţină funcţii de preşedinte sau vicepreşedinte în filialele formaţiunilor politice.
O altă modificare se referă la "clanurile universitare". Astfel că rudele până la gradul III nu vor mai putea să deţină funcţii de conducere în cadrul aceleiaşi universităţi, proiectul iniţial vizând restricţii doar la nivel de facultate.
De altfel, noua Lege a Educaţiei prevede ca şcolile în care învaţă puţini elevi să fie comasate. Mai mult decât atât, în actul normativ se recomandă şi universităţilor din România să fuzioneze pentru a deveni mai puternice, inclusiv din punct de vedere financiar.
Noua lege a Educaţiei mai prevede ca admiterea la liceu să se facă pe bază de portofoliu, cu două probe scrise şi examen optional organizat de fiecare liceu în parte. Legea mai prevede ca evaluarea elevilor să se facă din doi în doi ani, iar profesorii vor fi obligaţi să facă un masterat didactic urmat de stagiu de practică. De asemenea, clasa pregătitoare va trece la învăţământul primar, iar părinţii vor fi nevoiţi să plătească amenzi dacă elevii chiulesc, potrivit noului act normativ.
Un alt lucru fundamental reglementat de noua lege a educaţiei este modul de finanţare a şcolilor, finanţarea per elev a tuturor costurilor salariale, utilităţi, apă, căldură, manuale şi tot ceea ce ţine de standardele minime de autorizare a şcolii, adică materiale didactice şi aşa mai departe.
Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020.
Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri: educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare; învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV; învăţământul secundar, care cuprinde învăţământul secundar inferior sau gimnazial, ce include clasele V-IX, şi învăţământul secundar superior sau liceal, cu clasele de liceu X-XII/XIII, cu urmatoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică, învăţământul profesional, cu o durată între şase luni şi doi ani, învăţământul terţiar non-universitar, care cuprinde învăţământul postliceal.
Învăţământul liceal, vocaţional şi tehnologic, învăţământul profesional şi cel postliceal se organizează pentru specializări şi calificări stabilite de Ministerul Educaţiei, în conformitate cu Registrul Naţional al Calificărilor.
În scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, învăţământul liceal de stat este generalizat şi gratuit.
În proiectul de lege se prevede, de asemenea, că disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei şi cultele religioase recunoscute oficial de stat.
La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui, pentru elevul minor, şcolarul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.
La secţiunea referitoare la "învăţământul pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale" se prevede, între altele, că în cadrul învăţământului preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei Limba şi literatura română. Un alineat stabileşte că în învăţământul primar, gimnazial şi liceal cu predare în limbile minorităţilor, disciplinele Istoria şi Geografia României se predau în aceste limbi, după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi a însuşirii toponimiei şi a numelor proprii româneşti şi în limba română.
De asemenea, proiectul de lege prevede că părintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri pentru şcolarizarea elevului, pe perioada învăţământului obligatoriu. Părintele sau tutorele legal răspunde pentru distrugerile materiale din patrimoniul şcolii cauzate de elev.

Sursa:
http://www.realitatea.net/legea-educatiei-este-constitutionala_788083.html