28 feb. 2014



    Concertul ,,Cântece de dragoste, cântece de veselie” 


Concertul-spectacol de primăvară al Ansamblului Coral VOCI TRANSILVANE, întitulat ,,Cântece de dragoste, cântece de veselie” de la sala Reduta a Muzeului Etnografic al Transilvaniei s-a vrut un dar de mărţişor dedicat prea frumoaselor doamne şi prea puţinilor domni care îndrăznesc să iubească.
Au fost prezentate prelucrări folclorice semnate de Marius Cuteanu, Gheorghe Dima, Augustin Bena şi de mai recentul colaborator, reputat compozitor, folclorist şi dirijor al orchestrei Ciocârlia, Constantin Arvinte, aflat acum la o respectabilă vârstă, precum şi  armonizări corale aflate de mult în repertoriul corului după piese de Ceaikovski şi Rahmaninov. Dar noutatea şi tema de forţă a spectacolului au constat în cântece de dragoste mai vechi şi mai noi interpretate strălucit de mezzosoprana Dana Liliana Ciuca şi de tenorul mexican Hector Lopez, care vorbeşte surprinzător de corect şi de plastic în limba română, acompaniaţi la pian de Natalia Constantin şi Silvia Sbârciu. O apariţie inedită a fost elevul Réman Gergely-Bálint la percuţie. S-au cântat piese precum Can't help falling in love a lui Elvis Presley, remake al venerabilei romanţe  Plaisir d`amour (1784), balada lui Judy Garland Somewhere Over The Rainbow interpretată cu sensibilitate de cei doi invitaţi şi formaţia corală. Pigmentul  de veselie a fost adus de liedul şampaniei din opereta Liliacul de Johann Strauss fiul şi de Balalaika lui Gheorghi Sviridov, pe versurile jucăuşe ale conaşului Puşca, cum îl numeau moldovenii din Chişinău pe fondatorul literaturii ruse moderne, Alexandr Puşkin. Spectacolul a culminat cu un regal Bernstein: trei piese din celebrul musical West Side Story – aria Maria, duetul Tonight şi piesa corală I like to be in America!
Remarcăm prestaţia inspirată a dirijorului, domnul Adrian Corojan, nu doar în actul dirijării şi în amprenta decisivă pusă pe interpretare, dar şi în informaţiile culturale oferite publicului în momentele de interludiu, cu autoritatea eruditului, cu şarm şi umor.
 Dar omagiile noastre se îndreaptă mai ales spre acest pumn de artişti amatori, adevăraţi ambasadori corali Clujului. În seara de 25 februarie VOCILE TRANSILVANE s-au întrecut pe sine. Aceasta deoarece, cu tot concursul profesioniştilor şi cunoscând calitatea vocilor din ansamblu, este totuşi un act de curaj să interpretezi coral muzică pop de Elvis Presley sau să ataci o piesă atât de ritmată şi de dificilă, inclusiv sub raport fonetic, precum I like to be in America!

Mulţumim din inimă şi viaţă lungă, VOCI TRANSILVANE! 
                                                                                        

   Prof. Vladimir Pop