4 oct. 2014

5 octombrie - Ziua mondiala a EDUCATIEI


Mesajul S.L.I.P.C. de Ziua Internațională a Educatorilor

 

În fiecare an S.L.I.P.C. a insistat asupra faptului că România sărbătorește în mod fals pe 5 octombrie un concept – educația, în timp ce întreaga lume sărbătorește la aceeași dată o categorie socio-profesională – oamenii care fac educația. World Teachers Day se traduce cinstit în limba română Ziua Internațională a Profesorilor. În anul 2014, când tema / sloganul zilei de 5 octombrie este „Investește în viitor, investește în profesori!”, caracterul anacronic al denumirii românești (Ziua mondială a educației) pentru această sărbătoare internațională apare cu atât mai evident.
Probabil este limpede pentru toată lumea de ce din denumirea românească a zilei de 5 octombrie lipsește tocmai caracterul plus uman, menit să confere identitate și destinație mesajului acestei sărbători, indiferent sub ce slogan s-ar desfășura în anul respectiv. Pentru că în România, mai mult decât oriunde, omul care face educația este disprețuit, pauperizat și marginalizat, transformat în sacul de box al al presei, inclusiv prin intreținerea de conflicte latente sau deschise între elevi, profesori și părinți. Situație mai absurdă și mai periculoasă pentru viitorul unei națiuni nici nu poate fi imaginată.
De aceea cu ocazia acestei zile festive, profesorii obișnuiesc să se consoleze reciproc, să-și compună mici poeme și eseuri omagiale care să le creeze iluzia că încă mai înseamnă ceva, dacă nu pentru înalții decidenți de la putere, măcar în ochii elevilor de azi și al adulților care le-au fost elevi și care găsesc motive să-și exprime recunoștința față de foștii lor mentori. Vorbim desigur despre elevii de azi și despre foștii elevi cărora le-a plăcut cartea. Cât despre ceilalți, sunt în grija Domnului.

Dragi colegi, mesajul pe care sindicatul dumneavoastră, Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar Clujean, vi-l transmite cu această ocazie, se vrea sincer și lucid, lipsit de orice umbră de condescendență sau ironie. Da, suntem încă sub o zodie problematică, importanța socială a muncii noastre este subliniată doar teoretic, dar subminată logistic și pecuniar, bunul renume pe care educatorul român l-a avut altădată diminuează, sprijin nu putem găsi decât în noi înșine. Există voci, iar a noastră este una dintre ele, care spun că personalul din învățământ așteaptă inutil o mai bună păstorire, deoarece reforma educației trebuie făcută de jos în sus, prin solidaritate și creativitate. Vă urăm să vă mențineți cu răbdare în starea optimistului bine informat, aceasta fiind definiția pe care profesorul Grigore Moisil o dădea pesimistului. Ne aflăm adică în situația baronului Munchausen care se trage singur de păr să iasă din mlaștină. Vom reuși desigur această performanță, căci miracolele sunt exclusiv la îndemâna formatorilor de oameni.
Iar acum reproducem aici cunoscutul poem menit să ne ofere injecția de stimă de sine necesară provocărilor zilnice.


Excelenţa Sa, Dascălul


            Excelenţa  Sa nu are cont în bancă. Nu are vilă cu douăzeci de camere. Nu are afaceri prospere prin ţară. Excelenţa Sa are un suflet cât galaxia. Are riduri şi fire albe de la generaţiile care sânt şi de la cele care au fost. Excelenţa Sa îşi mobilează viaţa cu extemporale, teze, concursuri. Rareori se gândeşte la ultimul strigăt al modei… Desele-i preocupări sunt legate de programe, perfecţionări, examene. De cele mai multe ori şlefuieşte nestematele altora. Pentru ele vinde pe bani mărunţi secundele fiilor lui.
             Excelenţa Sa trudeşte viaţa-ntreagă la secera ascuţită a lunii, semănând pulberi de aur peste seminţele ce stau să- ncolţească. Uneori, ochelarii i se acoperă de roua amară, dacă un fost elev, ajuns senator, îi uită în anticameră ca pe un obiect decorativ. Alteori zâmbet de rodie îi inunda obrajii, când un necunoscut, pe stradă, îşi scoate pălăria în faţa lui: „Bună ziua, Domnule profesor, eu sânt…”
           Excelenţa Sa nu-şi numără anii dupa buletin, ci după vârstă – mereu aceeaşi, care înfloreşte în bancă. Constată cu surprindere  într-o zi că trebuie să iasă la pensie şi nu înţelege de ce inima lui, cu doua preinfarcte, bate ca la optsprezece ani. Excelenţa Sa, ca un pui de căprioară în bătaia puştii, nu ştie că se aseamănă cu sfinţii. Ei au dăruit. El se dăruieşte. Cel de Sus i-a hărăzit loc înalt în izvorul Luminii, loc plin de verdeaţă, din care Măria Sa, Dascălul, să poată priveghea şi de dincolo pruncii sufletului său.


Acest text a fost considerat, în urma unei confuzii, „traducere  şi adaptare după  de R. Kipling”. Într-adevăr textul este în spiritul „artei de a învinge” descrisă în If, însă autorul nu este reputatul scriitor britanic. Într-un pps întitulat „Urare de început de an școlar” am găsit la autor numele Vlada Bleahnă, însă doamna respectivă, în www.mircea-badea.ro/blog/din-nou – trei postări din noiembrie 2009, a declinat apartenența textului, spunând că dânsa a făcut doar traducerea în engleză a unei poezii aparținând d-nei Monica Marilena Cristea, despre care am aflat că este profesoară la Școala Gimnazială nr. 2 din Piatra Neamț. Textul a apărut la secțiunea traduceri în nr.3-4 / 2004 al revistei „Clipa Siderală”, publicată la Chișinău, în prezent denumirea revistei fiind „Clipa”.
Considerăm aceste precizări necesare pentru restituirea unei proprietăți intelectuale (în general singura avere a cadrelor didactice) și ne permitem, întrucât textul a fost deja publicat în periodicul „Eveniment” nr 145 din mai 2012 și reluat în revista cadrelor didactice „Apostolul” a Sindicatului din Învățământ și Cercetare Neamț, să reproducem pe blogul nostru un alt text superb al d-nei profesoare Monica Marilena Cristea.

                                               Măria Ta, Copile!


                Măria Ta, îţi doresc:
- Să creşti drept ca un paltin spre cer şi să rămâi aşa, în ciuda furtunilor!
- Să păstrezi în privire seninătatea inocentă a puiului de sturz care încearcă prima dată să zboare!
- Să-ţi fie sănătos trupul, dar mai ales sufletul pe care, la capăt de drum, trebuie să-l înapoiezi Celui Ce ţi l-a dat!
- Să nu te sperie niciun obstacol, pentru că mai ales ele, încercările, te ajută să te cunoşti!
- Să te bucuri de minunile lumii, chiar dacă pe unele nu le vei avea niciodată!
              Măria Ta, Copile, îţi mai doresc:
- Să-ţi fie zâmbetul mai încăpăţânat ca lacrima!
- Să fii înţelegător cu cei mari care, uneori, sunt nepăsători, cruzi şi te pot înşela, părăsi sau uita. Arată-le tu, puiule de om, că eşti mai bun decât ei! Iartă-i!
- Să găseşti în tine puterea de a întinde mâna celui care are nevoie de sprijin!
- Să nu te apleci, încovoindu-te, pentru bănuţul zvârlit la picioarele tale!
              Măria Ta, Stăpân al lumii,
Lasă-te învăluit în dragostea LUI şi a noastră, rămâi petală de soare prin timp călătoare!
La mulţi ani, cocon de lumină din Forţa Divină!
 
Pentru informații despre profesoara Monica Marilena Cristea, supranumită de copii „doamna de verbe”, recomandăm adevarul.ro/locale/piatra-neamt/portret-monica-m-cristea---Ii-invata-copii-limba-ghoete-1_50ad3f4c7c42d5a663917cc6/index.html
 
 
 
                                              Prof. Vladimir POP,
                                  Membru in Biroul Operativ al S.L.I.P.C.