Cluj-Napoca, P-ta Stefan cel Mare nr. 4/19, Tel: (0264)596947, Fax: (0264)594136 www.slipc.ro E-mail: slipcluj@gmail.com
29 nov. 2018
5 oct. 2018
5 Octombrie 2018 - Ziua mondiala a Educatiei
Mesajul președintelui FSLI, cu ocazia Zilei Mondiale a
Educației – 5 octombrie 2018
“În anul Centenarului, am rămas cu restanţe în faţa
Educaţiei”
Educaţia
înseamnă evoluţie. Educaţia însemnă valori. Educaţia înseamnă speranţa într-un
viitor pe care cu greu îl putem descifra în vremuri tulburi. Educaţia înseamnă
să vrei, să faci, să dai mai departe.
În anul Centenarului Marii Uniri, un an cu o însemnătate puternică pentru ceea ce înseamnă construcţia statului modern, educaţia trebuie să urce pe podiumul priorităţilor care au stat la baza constituirii României. Cei care au transformat idealul într-o luptă a unei întregi naţiuni au fost intelectualii şi elitele societăţii româneşti. Fără ei, 1 decembrie 1918 nu ar fi fost în acelaşi context şi, mai ales, nu ar fi oferit acelaşi rezultat: cel al uniunii!
În anul 2018, statul modern a căpătat alte valenţe, iar educaţia nu doar că nu mai reprezintă o prioritate naţională, ci este “atacată” prin seria măsurilor distructive. O simplă radiografie a sistemului de învăţământ ne arată că “şcoala românească” a rămas doar un simbol. Investiţii scăzute, salarii complet nemotivante pentru cadrele didactice,ceea ce face ca România să fie singura țară din Uniunea Europeană unde există cadre didactice fără studii de specialitate, unităţi de învăţământ din care lipsesc internetul, calculatoarele sau metodele moderne de predare, elevi direcţionaţi greşit de programe şcolare învechite şi neadaptate cerinţelor de pe piaţa muncii, clase suprapopulate în care accentul este pus pe cantitatea şi nu pe calitatea actului educaţional, o subfinanţare cronică menţinută an de an. Cea mai recentă măsură a unui ministru al Educaţiei a fost reducerea a peste 4.600 de posturi din unităţile de învăţământ, în codiţiile în care sistemul are un deficit foarte mare de personal didactic auxiliar și nedidactic. În consecinţă, nu putem spune decât că, în anul Centenarului, am rămas cu restanţe în faţa Educaţiei. Avem atât de multe de recuperat, încât prin lipsa implicării sau prin aplicarea unor politici greşite, ne vom confrunta, în curând cu un sistem bolnav, care nu mai poate fi ajutat. Cei care au de pierdut nu sunt doar colegii noştri, ci mai ales elevii.
După 100 de ani am putea să începem să învăţăm lecţia, cea a responsabilităţii sociale, în care interesul binelui comun trebuie să primeze. Dar pentru asta avem nevoie de unitate şi de forţa solidarităţii. Cel mai bun parteneriat care poate pune pe picioare un sistem aflat în mare suferinţă, este cel între cadrele didactice, părinţi şi copii.
De Ziua Internaţională a Educaţiei apelul federaţiei noastre merge chiar către aceşti parteneri reali: împreună putem aduce schimbarea în bine. Altfel, vom intra în rotativa păguboasă a guvernărilor care au avut doar scopul de a profita de oamenii care le-au oferit încrederea.
În anul 2018 trebuie să ne reamintim ce înseamnă de fapt educaţia: şansa unei societăţi de a evolua, calea către prosperitate şi dezvoltare economică, ieşirea din sărăcie, accesul la un nivel crescut de informaţii şi, mai presus de orice, construirea unui mecanism prin care nu mai poţi fi devalorizat, pentru că un om educat, este un om puternic, iar o ţară care se uită spre educaţie şi investeşte în ea, e o ţară care are un viitor.
În anul Centenarului Marii Uniri, un an cu o însemnătate puternică pentru ceea ce înseamnă construcţia statului modern, educaţia trebuie să urce pe podiumul priorităţilor care au stat la baza constituirii României. Cei care au transformat idealul într-o luptă a unei întregi naţiuni au fost intelectualii şi elitele societăţii româneşti. Fără ei, 1 decembrie 1918 nu ar fi fost în acelaşi context şi, mai ales, nu ar fi oferit acelaşi rezultat: cel al uniunii!
În anul 2018, statul modern a căpătat alte valenţe, iar educaţia nu doar că nu mai reprezintă o prioritate naţională, ci este “atacată” prin seria măsurilor distructive. O simplă radiografie a sistemului de învăţământ ne arată că “şcoala românească” a rămas doar un simbol. Investiţii scăzute, salarii complet nemotivante pentru cadrele didactice,ceea ce face ca România să fie singura țară din Uniunea Europeană unde există cadre didactice fără studii de specialitate, unităţi de învăţământ din care lipsesc internetul, calculatoarele sau metodele moderne de predare, elevi direcţionaţi greşit de programe şcolare învechite şi neadaptate cerinţelor de pe piaţa muncii, clase suprapopulate în care accentul este pus pe cantitatea şi nu pe calitatea actului educaţional, o subfinanţare cronică menţinută an de an. Cea mai recentă măsură a unui ministru al Educaţiei a fost reducerea a peste 4.600 de posturi din unităţile de învăţământ, în codiţiile în care sistemul are un deficit foarte mare de personal didactic auxiliar și nedidactic. În consecinţă, nu putem spune decât că, în anul Centenarului, am rămas cu restanţe în faţa Educaţiei. Avem atât de multe de recuperat, încât prin lipsa implicării sau prin aplicarea unor politici greşite, ne vom confrunta, în curând cu un sistem bolnav, care nu mai poate fi ajutat. Cei care au de pierdut nu sunt doar colegii noştri, ci mai ales elevii.
După 100 de ani am putea să începem să învăţăm lecţia, cea a responsabilităţii sociale, în care interesul binelui comun trebuie să primeze. Dar pentru asta avem nevoie de unitate şi de forţa solidarităţii. Cel mai bun parteneriat care poate pune pe picioare un sistem aflat în mare suferinţă, este cel între cadrele didactice, părinţi şi copii.
De Ziua Internaţională a Educaţiei apelul federaţiei noastre merge chiar către aceşti parteneri reali: împreună putem aduce schimbarea în bine. Altfel, vom intra în rotativa păguboasă a guvernărilor care au avut doar scopul de a profita de oamenii care le-au oferit încrederea.
În anul 2018 trebuie să ne reamintim ce înseamnă de fapt educaţia: şansa unei societăţi de a evolua, calea către prosperitate şi dezvoltare economică, ieşirea din sărăcie, accesul la un nivel crescut de informaţii şi, mai presus de orice, construirea unui mecanism prin care nu mai poţi fi devalorizat, pentru că un om educat, este un om puternic, iar o ţară care se uită spre educaţie şi investeşte în ea, e o ţară care are un viitor.
SIMION
HANCESCU
4 iul. 2018
9 mai 2018
19 apr. 2018
22 mar. 2018
19 feb. 2018
FSLI începe protestele – miercuri şi joi pichetează Ministerul Muncii
Comunicat de presă 19.02.2018
FSLI începe protestele – miercuri şi joi pichetează
Ministerul Muncii
Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ va picheta Ministerul Muncii miercuri, între orele 13.00
– 15.00 şi joi, între orele 10.00 – 14.00.
Decizia a fost luată după ce federaţia noastră a trimis
memorii cu problemele din sistemul de educaţie către Ministerul Muncii,
Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Educaţiei Naţionale, precum şi către
Guvernul României.
Atragem atenţia Guvernului că nemulţumirile angajaţilor
din educaţie sunt mari şi că lipsa dialogului social pentru rezolvarea acestora
ar putea duce la proteste de amploare în întreaga ţară.
FSLI cere
Guvernului modificarea OUG 3/2018, privind
unele măsuri fiscal- bugetare, prin care mii de angajaţi din învăţământ aflaţi
în concediu medical pierd sume importante din venit.
FSLI solicită
Guvernul renegocierea Legii cadru nr. 153/2017, prin care a fost stabilit raportul de 1/12 între cel mai mic şi cel mai mare salariu de la stat, personalul
didactic de predare fiind poziţionat între 1,64 şi 2,76, în treimea inferioară
a grilei de salarizare. Precizăm faptul că majorarea acordată la 1 ianuarie
2018 nu poate să acopere nici măcar rata inflaţiei, ceea ce face ca nivelul de
trai al angajaţilor din educaţie să fie cât mai scăzut.
FSLI solicită, de
asemenea, ca majorarea de 20% de la 1 martie 2018 să se acorde
și pentru
personalul nedidactic.
FSLI cere
modificarea de urgenţă a Legii cadru nr. 153/2017, privind salarizarea bugetarilor, întrucât a creat discriminări
atât în rândul anajaţilor din sistemul bugetar, dar şi în rândul angajaţilor
din învăţământ. Reîncadrarea personalului didactic, pe această lege, începând
cu data de 1 iulie 2017, a dus la situaţii absurde prin care personalul
didactic necalificat este mai bine plătit decât personalul didactic calificat
cu definitivat, grad didactic II sau chiar grad didactic I.
FSLI solicită
Ministerului Muncii modificarea Legii pensiilor, astfel încât cadrele didactice
să se poată pensiona cu trei ani înainte de împlinirea vârstei standard.
Nivelul de suprasolicitare neuropsihică, precum și cazurile medicale grave,
care îi împiedică pe colegii noștri să își desfășoare activitatea la catedră,
impun crearea unui cadru legal adecvat acestei profesii.
Pentru declaraţii şi informaţii suplimentare:
Simion Hancescu, preşedinte FSLI – 0722.779.716
George Purcaru, prim-vicepreşedinte FSLI – 0744.242.804
Cornelia Popa-Stavri, secretar-general FSLI – 0732.723.066
26 ian. 2018
FSLI: Mai multe şcoli riscă să fie închise din cauza costului standard per elev, calculat greşit
Comunicat de presă, 26.01.2018
Sistemul de
învăţământ este într-o permanentă dinamică, iar școlile din România sunt extrem
de eterogene dacă ne referim la numărul de elevi la clasă, mediul în care
funcționează sau la componența resursei umane și de aceea modul de stabilire a
acestui cost standard ar trebui să țină cont de toate particularitățile
existente pentru o unitate de învățământ. De asemenea, credem că în funcţie de
fiecare situaţie în parte trebuie introduşi indici de corecție reali, care să
ajute la echilibrarea finanţării unităţilor de învăţământ. Din păcate, din anul
2011, de când a fost introdus și până în prezent, valoarea costului standard a
fost stabilită în mod arbitrar: Ministrul Finanțelor Publice a aprobat cuantumul
sumelor destinate salariilor, iar Ministerul Educației a împărțit aceste sume
la numărul de elevi și preșcolari, rezultând, din condei, costul standard.
Aşa am ajuns în
situaţia gravă în care mai multe şcoli ar putea să fie închise. Este vorba
despre școli mici, cu câte 8-10 copii la clasă, situate în zone izolate, care
sunt în pericol de a fi desfiinţate. În acest caz trebuie introduși indici de corecție
acoperitori, pentru că cei care contează, în primul rând, sunt elevii care au
dreptul la educație! Desfiinţarea unor şcoli, fără a asigura transportul elevilor
la o școală apropiată, înseamnă o măsură iresponsabilă. Ştim că înființarea sau
desființarea unei unități de învățământ intră în competența autorităților
locale și a inspectoratelor școlare. Cerem, însă Ministerului Educaţiei să fie
partenerul nostru şi al elevilor, într-un mod real şi să ia măsurile prin care
se poate ajunge la un cost standard calculat corect. Elevii şi profesorii nu trebuie să fie sacrificaţi
pentru că o școală nu se încadrează în limitele de cheltuieli, deşi sunt
situaţii speciale.
Federaţia
Sindicatelor Libere din Învăţământ solicită, de asemenea, Ministerului
Educaţiei şi stabilirea clară a normativelor pentru personalul didactic auxiliar
și pentru personalul nedidactic, categorii de salariați decimați numeric în
ultimii ani. Cu alte cuvinte, trebuie stabilit în mod exact care este un
minimum de personal care trebuie să existe într-o unitate de învățământ, pentru
ca acea unitate să funcționeze normal, astfel încât elevii să nu aibă de
suferit.
Secretar general FSLI, Cornelia Popa-Stavri: 0732.723.066
Mai multe şcoli sunt somate în această perioadă de conducerile
inspectoratelor școlare și de Ministerul Educaţiei Naţionale să ia măsurile
care se impun pentru a se încadra în chetuielile de personal aprobate prin
Legea bugetului de stat pentru anul 2018. Aceste cheltuieli sunt stabilite în
funcţie de costul standard per elev/preșcolar care, în multe situaţii, este
calculat fără să se ţină cont de realitatea existentă în unităţile de
învăţământ. FSLI cere urgent regândirea modului de calcul al acestui cost
standard.
Federaţia
Sindicatelor Libere din Învăţământ contestă modul în care este aplicat costul
standard per elev, în funcţie de care sunt alocaţi banii pentru salariile
angajaţilor din educaţie.
Totodată, avem situații
de-a dreptul aberante în care colegii sau licee de prestigiu nu se pot încadra în cheltuielile aprobate.
Motivul: sunt foarte multe cadre didactice cu gradul didactic I, cu gradații de merit sau doctorate, care
trebuie să fie remunerate pe măsură, însă formula de calcul a costului standard
per elev nu prevede indici de corecție pentru aceste particularități. Ne întrebăm,
în aceste condiţii, dacă mai sunt profesorii încurajaţi să investească în
formare continua?
“Finanţarea
unităţilor de învăţământ este cea mai mare problemă a sistemului educațional. Guvernanții
trebuie să-și schimbe mentalitatea în ceea ce priveștea alocarea fondurilor
pentru acest domeniu. Trebuie să înceteze bătaia de joc la adresa colegilor
noştri sau la adresa elevilor. Suntem puşi într-o situaţie absurdă în care ne
simţim ca pe o moşie în care ne milogim în faţa stăpânului să nu ne taie din
porţia de mâncare. O țară care îşi închide şcolile, pentru că guvernanţii nu
sunt în stare să asigure fonduri suficiente pentru funcţionarea lor, nu e o
ţară condusă spre dezvoltare, e o ţară care pune lacăt pe propriul viitor. FSLI
atrage atenția că nemulţumirile membrilor de sindicat se adună de la o zi la
alta, iar calea dialogului social nu va mai fi o soluţie pentru noi să rezolvăm
problemele generate educației de către cei aflaţi la putere”, a declarat
preşedintele FSLI, Simion Hancescu.
Pentru informaţii suplimentare și declarații:
Preşedinte FSLI, Simion Hancescu: 0722.779.716Secretar general FSLI, Cornelia Popa-Stavri: 0732.723.066
15 ian. 2018
Umilitor – Secretare şi şoferi din primării, plătiţi mai bine decât profesorii
Comunicat de presă, 15.01.2018
Pentru declaraţii şi informaţii
suplimentare:
Simion Hancescu, preşedinte
FSLI – 0722.779.716
Cornelia Popa- Stavri, secretar general FSLI – 0732.723.066
Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ atrage
atenţia că angajaţii din educaţie au printre cele mai mici salarii din sistemul
bugetar, în ciuda majorărilor anunţate în acest an. Avem profesori care sunt
plătiţi cu mult mai puţini bani decât secretarele sau şoferii din primării,
care beneficiază de salarii stabilite discreţionar. Este de-a dreptul
revoltător, însă cum au reuşit aleşii să ajungă la salarii de zece ori mai mari
decât ale profesorilor care au ani întregi de experienţă la catedră.
De la 1 ianuarie
2018 un profesor debutant, care avea în luna decembrie a anului trecut un venit
net de 1.440 de lei, va primi o majorare
salarială de doar 55 de lei. Este suma reală pe care o primeşte un cadru
didactic, după creşterea salariului brut cu 25%. În realitate, majorarea
salariului net este de doar 3,8%, după ce vor fi plătite contribuţiile către
stat.
Un profesor, cu
peste 40 de ani de muncă, va avea de la 1 ianuarie 2018, salariul net de 2.887
lei, ceea ce înseamnă o creştere a acestuia cu 117 lei, respectiv, o creştere
reală de 4,2%.
Prin Legea cadru
nr. 153/2017, prin care a fost stabilit raportul de 1/12 între cel mai mic şi cel mai mare salariu de la stat, personalul
didactic de predare este poziţionat între 1,64 şi 2,76 (coeficienţi de
salarizare), ceea ce înseamnă că personalul didactic de predare este situat în
treimea inferioară a grilei de salarizare.
Îi reamintim, pe
această cale, ministrului Muncii, doamna Lia Olguţa Vasilescu, faptul că
această lege a fost elaborată, fără să existe negocieri serioase,
confederațiile sindicale nu au primit acest proiect și nu au avut posibilitatea
de a analiza proiectul în ansamblu. Au fost doar întâlniri separate cu liderii
domeniilor ocupaționale, cărora li s-au prezentat grilele sectoriale și care nu
au știut ce se întâmplă și în celelalte sectoare de activitate, așa cum au
decurs negocierile la Legea nr.284/2010. Legea de salarizarea în sistemul
bugetar ar fi trebuit să așeze salariații în grile în funcție de cât de mult
depinde dezvoltarea economică a României de domeniul din care fac parte
aceștia. Privind grilele de salarizare, admninistrația și cei care lucrează în
instituțiile de forță ale statului român sunt domeniile cele mai importante din
România, în viziunea celor care au aprobat această lege..
Legea cadru nr.153/2017
este o lege nedreaptă, atâta timp regulile de aplicare sunt diferite și discriminatorii.
În timp ce angajaţii din educaţie vor primi acum, la început de an, sume
infime, pentru aleși s-au făcut reguli speciale care s-au aplicat chiar de la
data de 1 iulie 2017, când a intrat în vigoare acest act normativ. În cazul
acestora se acordă indemnizații calculate prin înmulțirea coeficienților de
ierarhizare cu salariul minim brut pe economie, care este începând cu data de 1
ianuarie 2018, de 1.900 lei.
Iată câteva exemple
de indemnizaţii ale aleşilor locali – valoarea brută, de la 1 ianuarie 2018:
- Viceprimar de
comună sub 3.000 locuitori - 5.700 de
lei (coeficient - 3);
- Viceprimar de
municipiu reședință de județ - 15.200 de lei (coeficient - 8);
- Primarul
Capitalei - 19.000 de lei (coeficient -
10).
Însă, pentru
angajaţii din primării şi consilii locale sau judeţene nu există coeficienți de
ierarhizare, salariile acestora depinzând de bunăvoința șefului instituției și
de venitul pe care îl primeşte acesta. Aşa s-a ajuns la situația în care sunt
primării în care şoferii sau secretarele au salarii mai mari decât un profesor
cu 25 de ani vechime.
Dacă în alte ţări,
cu economie dezvoltată și cu democrație avansată, salariile din administraţia
publică sunt mai mici decât cele din învăţământ, în România salariul mediu net
din adiministraţie este de aproximativ 3.850 de lei, în timp ce în educaţie
acesta este de aproximativ 2.350 de lei.
“Într-o ţară normală nivelul salariilor trebuie să reflecte importanţa
muncii prestate de beneficiarii acestora. Este greu de spus care este cel mai
important sector de activitate, dar cei mai mulţi specialişti susţin că
învăţământul şi cercetarea sunt domeniile de care depinde dezvoltarea economică
a unei ţări. În aceste condiţii, salariile din învăţământ ar trebui să fie
printre cele mai mari. Dacă facem analiza obiectivă a modului în care sunt
plătite cadrele didactice din România, constatăm că ţara noastră este atipică,
salariile din educaţie fiind anormal de mici. Este revoltător faptul că, până
în anul 1989, pe grila de salarizare a Legii nr.57/1974, un profesor de liceu (
clasa de salarizare 32), avea un salariu apropiat de un preşedinte de tribunal,
iar profesorul debutant avea clasa de salarizare 18, pe o scară de la 1 la 41.
Astăzi, de exemplu, salariile din administraţie și ordine publică sunt cu 60 la
sută mai mari decât cele din educaţie, în timp ce în țările dezvoltate și cu o
democrație avansată, lucrurile stau invers, adică salariile din educație sunt
mai mari decât cele din administrație și ordine publică. Este revoltător că
Legea cadru nr.153/2017 nu elimină această anomalie. Argumentul guvernanților este că “sunt
mulți cei din educație și mai mult nu permite bugetul”. În învățământ numărul
angajaţilor este stabilit în funcţie de numărul de copii, iar de la educaţia
adevărată nu trebuie să facem rabat. Cu o asemenea poziționare în grilele de
salarizare a celor care pregătesc viitoarea forță de muncă, șansele ca România
să ajungă în rândul ţărilor cu nivel de trai ridicat tind către zero”, a
declarat preşedintele FSLI Simion Hancescu.
Cornelia Popa- Stavri, secretar general FSLI – 0732.723.066
10 ian. 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)