ŞASE LUNI NEGRE PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT!

Bilanţul „măreţelor realizări” ale primelor şase luni de guvernare PD-L – PSD, prezentat de Primul – Ministru al României, domnul Emil Boc, se aseamănă izbitor cu raportările „ triumfaliste” din „EPOCA DE AUR”. A prezenta totul în roz, deşi realitatea demonstrează contrariul, este o dovadă indubitabilă de ipocrizie.
Pentru învăţământ, cele şase luni care au trecut de la alegerile parlamentare au fost cele mai negre din istoria post – decembristă. După ce în campania electorală cele două partide care formează actuala coaliţie de guvernare „înfierau cu mânie proletară” Guvernul Tăriceanu, pentru refuzul de aplicare a Legii nr. 221/2008, minţind că vor aplica retroactiv această lege după câştigarea alegerilor, în realitate au blocat aplicarea ei, prin ordonanţe de urgenţă succesive.
În urma rectificării bugetare din luna aprilie, învăţământului i-au fost luate, în mod samavolnic şi inconştient, peste 1,4 miliarde de lei de la investiţii şi cheltuieli de personal, ceea ce a generat grave disfuncţionalităţi în sistemul educaţional. În timp ce în ţările conduse de oameni responsabili, în perioadă de criză s-a investit masiv în educaţie, la noi acest domeniu continuă să fie subfinanţat cronic. În schimb, Guvernul a găsit de cuvinţă să aloce fonduri substanţiale unor ministere „agreate”, care îşi permit să arunce sume considerabile pentru organizarea de acţiuni cu puternic iz electoral, fără a fi abilitate în acest sens.
La nici două luni de la încheierea, în 6 mai 2009, a Acordului între reprezentanţii federaţiilor sindicale din învăţământ şi cei ai Guvernului, acesta îl încalcă în mod grosolan, demonstrând că reprezentanţii săi l-au semnat doar pentru a estompa starea de nemulţumire existentă în acel moment în rândul salariaţilor din învăţământ, şi nu cu scopul real de a-şi îndeplini angajamentele asumate. Potrivit punctului 5 din Acord, în proiectul legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic trebuia să fie plasat cât mai aproape de vârful ierarhiei. În realitate, grila de salarizare a fost mutilată din proprie iniţiativă de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin tăierea, fără nici un fel de analiză şi fundament, a coeficienţilor de ierarhizare ai personalului didactic. Astfel, salariaţii din învăţământ sunt plasaţi spre periferia ierarhiei şi se ajunge la situaţii aberante când salariile propuse sunt mai mici decât cele actuale. Este inadmisibil şi revoltător ca, printr-o lege care avea ca principal obiectiv eliminarea inechităţilor legate de salarizarea în sistemul bugetar, practic, acestea să se accentueze.
Nu a fost constituită Comisia de Monitorizare pentru evaluarea modului în care s-au realizat şi se vor realiza cheltuielile de investiţii în educaţie, aşa cum prevede punctul 2 din acelaşi Acord. Neconstituirea acesteia demonstrează politica netransparentă de cheltuire a banilor alocaţi investiţiilor, ceea ce ne determină să credem că o parte a acestor fonduri vor finanţa campania electorală pentru alegerile prezidenţiale.
Printre „realizările” importante ale Guvernului Boc, Primul – Ministru a omis să enumere celebrele ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale, dintre care amintim: ordonanţa prin care se interzice cumulul pensiei cu salariul în sistemul bugetar; O.U.G. nr. 1/2009, ce împiedică aplicarea Legii nr. 221/2008 etc, dar şi O.U.G. nr. 71/2009 – prima ordonanţă prin care se eşalonează, pe o perioadă de trei ani, plata drepturilor salariale obţinute de bugetari prin hotărâri judecătoreşti, ceea ce reprezintă o gravă îmixtiune în activitatea instanţelor judecătoreşti, şi se limitează dreptul fundamental de acces liber la justiţie, consfinţit de Constituţia României.
În acest context, atenţionăm întreaga clasă politică că eventualele acţiuni de protest ce vor fi declanşate în toamna acestui an nu trebuie etichetate ca având conotaţie politică sau legătură cu viitoarea campanie electorală.
Considerăm că salariaţii din învăţământ merită mai mult decât eternele promisiuni electorale neonorate, pentru că aceştia nu sunt doar o masă de manevră ce poate fi manipulată din 4 în 4 ani.
Suntem conştienţi că în plină criză economico – financiară sunt necesare politici de austeritate, însă acestea trebuie aplicate fără excepţii, în toate sectoarele de activitate.
Cu toate acestea, „ nimeni nu este mai presus de lege”, nici măcar Guvernul care, în aceste şase luni de mandat, a demonstrat un lucru cert: AŞA NU SE GUVERNEAZĂ!
COLEGIUL NAŢIONAL AL LIDERILOR,
PREŞEDINTE,
Aurel CORNEA
Bucureşti,
3 iulie 2009