Teroarea comasărilor
SLIPC protestează împotriva hotărârii preliminare a ISJ Cluj, pronunţată la întâlnirea cu directorii de şcoli azi, 23.11.2010, de comasare începând de la 1 septembrie 2011 a următoarelor unităţi de învăţământ de pe raza judeţului: Şcoala nr.2 Gherla, Centru Scolar pentru Educatie Incluziva, Grupul Şcolar Material Rulant Unirea, Liceul Sanitar Victor Babeş, Colegiul Economic Iulian Pop, Liceul Teoretic Brassai Samuel, ultimele din Cluj-Napoca.
Pretextele invocate au fost următoarele. Toate aceste unităţi de învăţământ funcţionează în clădiri retrocedate, Consiliile Locale, respectiv Consiliul Judeţean Cluj, nu pot suporta contravaloare chiriei, iar finanţarea per elev la aceste şcoli este deficitară deoarece se face tot timpul prin redistribuire de fonduri.
Consecinţa reală a acestor comasări este desfiinţarea unor şcoli şi licee cu tradiţie, precum Liceul Victor Babeş, brand în profil sanitar, singurul dn judeţ, care se va muta la Colegiul Tehnic Ana Aslan, ca să cedeze locaţia Liceului Teoretic Samuel Brassai, alungat de unitarieni în vecini. Se desfiinţează astfel încă un liceu românesc, în locaţia căruia a funcţionat şi şcoală postliceală pentru cadre medicale medii, ireproşabil pregătite şi care lucrează şi azi în clinicile din municipiu. Colegiul Economic Iulian Pop, şcoală cu renume, de asemenea un brand, a mai fost comasat cu fostul Liceu Comercial, cu profil unic de asemenea, de pe strada Decebal. O fi renunţat domnul preşedinte Băsescu la ideea că ospătarii şi bucătarii sunt urgenţele de formare pe piaţa ocupaţională a României? Noua locaţie a Colegiului Economic nu va fi la doi paşi ca în cazul privilegiatului liceu Brassai, ci la distanţă de osândă, tocmai la Colegiul Tehnic Napoca, în Mănăştur. Grupul Şcolar Unirea, şcoală cu o vechime de 36 de ani, a mai fost comasat cu Liceul 16 Februarie. Actualmente adăposteşte în locaţia sa o filială a CCD Cluj, Centrul de documentare şi formare profesională, ateliere auto acreditate, agenţi economici care au investit în clădirea pentru a cărei reabilitare, dotare şi modernizare şi statul roman a contribuit cu 340 mii eruro. Noua lui locaţie aminteşte de tăierea în bucăţi a voievozilor neascultători de altădată. O parte din elevi vor merge la Grupul Şcolar Industrial Tehnofrig, alţii la Colegiul Tehnic Edmond Nicolau, alţii la Colegiul Tehnic de Transporturi Transilvania. Culme a gândirii manageriale a decidenţilor ISJ, acest grup şcolar cu dotare tehnică şi bază de training unice în municipiu va găzdui elevii Liceului de Muzică Sigismund Toduţă, care nici măcar nu pot folosi sălile de clasă de aici, necorespunzătoare pentru un liceu de muzică. Va fi nevoie de alte investiţii pentru compartimentarea sălilor de clasă şi pentru îmbunătăţirea acusticii. La noi ca la nimeni. Renunţăm la o logistică formată cu dificultăţi de-a lungul deceniilor şi îi trimitem pe viitorii muzicieni ai Clujului să înveţe într-un loal impropriu. Probabil în speranţa că vor renunţa la cariera muzicală şi se vor face lăcătuşi. Centrul Scolar pentru Educatia Incluziva, unitate înfiinţată în anul 1929, are 159 de elevi din care 129 prezintă deficienţe grave şi handicap sever, inclusiv 48 de copii autişti care necesită un tratament deosebit. Ce vor face aceşti copii în noua locaţie de la Grupul Şcolar de Arte şi Meserii Samus, unde sunt copii cu altfel de dificienţe şi de alte vârste? Convieţuirea lor dificilă va împieta asupra efortului cadrelor didactice şi medicale de a corecta deficienţele de care suferă. Ne punem singuri beţe-n roate tocmai într-un domeniu în care societatea s-ar cuveni să demonstreze generozitate. Să nu uităm de Şcoala nr. 2 Gherla, care trebuie să-şi mute copiii români la Şcola nr. 1, pentru ca să poată rămâne copiii etnicilor maghiari nestingheriţi, într-un apartheid şcolar anacronic şi dăunător pentru ei înşişi. Desigur, pentru elevii maghiari o şcoală poate obţine personalitate juridică la un număr mai mic de 100, pe când şcolile care găzduiesc copiii populaţiei majoritare, trebuie să aibă peste 300, ca ilustrare a principiului asigurării egalităţii de şanse.
Din experienţa de până acum, comasările în mediul rural nu aduc economii reale la buget, în schimb favorizează un centralism şcolar exagerat, grevează exploatarea specificul local atât de util în formarea unui tânăr, înstrăinează copilul prin împuţinarea timpului petrecut în famile şi în comunitatea în care s-a născut. Comasările în mediul urban au consecinţe şi mai grave. Dispar în municipii şi oraşe tocmai acele centre de tradiţie şi izvoare de performanţă care dau vigoare intelectuală comunităţilor. Se promovează astfel un genocid cultural al cărui singur şi meschin scop este să se închidă gura prea ascuţită a profesorilor de liceu care trebuie să înveţe că au un stăpân.
Deşi avem experienţa tristă din februarie anul trecut când ISJ a refuzat să discute cu partenerii sociali problema celor 21 de şcoli ce urmau a fi comasate antrenând desfiinţarea a sute de posturi de cadre didactice, noi vom urma calea legală şi firească a dialogului şi vom propune ISJ din nou o comisie paritară pe tema noilor comasări. În acest scop, aşteptăm reacţiile directorilor şi ale profesorilor din şcolile vizate şi nu în ultimul rând ale părinţilor elevilor, pentru a orienta discuţia pe detalii referitoare în primul rând la soarta personalului angajat, dar şi la situaţia elevilor şi a patrimoniului şcolar din unităţile ce urmează a fi restructurate. Scopul nostru nu este de a inflama un scandal inutil, ci de a evita gafe precum cele produse anul trecut, precum pierderea unor proiecte europene de milioane de euro pe considerentul unor economii iluzorii, eludarea specificului şcolilor vocaţionale, dezafectarea unor localuri recent renovate, supradimensionarea programului zilnic şi reducerea randamentului la învăţătură al elevilor puşi să facă naveta, încălcarea unor principii ergonomice elementare, chiar apariţia unor riscuri şi pericole legate de sănătatea elevului mic, cheltuielile suplimentare din partea părinţilor etc. Toate aceste considerente trebuie luate în discuţie cu toată responsabilitatea, de la caz la caz. Sperăm să găsim înţelegere la oamenii de onoare ai ISJ care nu sacrifică comenzii politice interesul învăţământului.
Prof. Lucia Maria Cojocaru,
Preşedinte S.L.I.P.C.
SLIPC protestează împotriva hotărârii preliminare a ISJ Cluj, pronunţată la întâlnirea cu directorii de şcoli azi, 23.11.2010, de comasare începând de la 1 septembrie 2011 a următoarelor unităţi de învăţământ de pe raza judeţului: Şcoala nr.2 Gherla, Centru Scolar pentru Educatie Incluziva, Grupul Şcolar Material Rulant Unirea, Liceul Sanitar Victor Babeş, Colegiul Economic Iulian Pop, Liceul Teoretic Brassai Samuel, ultimele din Cluj-Napoca.
Pretextele invocate au fost următoarele. Toate aceste unităţi de învăţământ funcţionează în clădiri retrocedate, Consiliile Locale, respectiv Consiliul Judeţean Cluj, nu pot suporta contravaloare chiriei, iar finanţarea per elev la aceste şcoli este deficitară deoarece se face tot timpul prin redistribuire de fonduri.
Consecinţa reală a acestor comasări este desfiinţarea unor şcoli şi licee cu tradiţie, precum Liceul Victor Babeş, brand în profil sanitar, singurul dn judeţ, care se va muta la Colegiul Tehnic Ana Aslan, ca să cedeze locaţia Liceului Teoretic Samuel Brassai, alungat de unitarieni în vecini. Se desfiinţează astfel încă un liceu românesc, în locaţia căruia a funcţionat şi şcoală postliceală pentru cadre medicale medii, ireproşabil pregătite şi care lucrează şi azi în clinicile din municipiu. Colegiul Economic Iulian Pop, şcoală cu renume, de asemenea un brand, a mai fost comasat cu fostul Liceu Comercial, cu profil unic de asemenea, de pe strada Decebal. O fi renunţat domnul preşedinte Băsescu la ideea că ospătarii şi bucătarii sunt urgenţele de formare pe piaţa ocupaţională a României? Noua locaţie a Colegiului Economic nu va fi la doi paşi ca în cazul privilegiatului liceu Brassai, ci la distanţă de osândă, tocmai la Colegiul Tehnic Napoca, în Mănăştur. Grupul Şcolar Unirea, şcoală cu o vechime de 36 de ani, a mai fost comasat cu Liceul 16 Februarie. Actualmente adăposteşte în locaţia sa o filială a CCD Cluj, Centrul de documentare şi formare profesională, ateliere auto acreditate, agenţi economici care au investit în clădirea pentru a cărei reabilitare, dotare şi modernizare şi statul roman a contribuit cu 340 mii eruro. Noua lui locaţie aminteşte de tăierea în bucăţi a voievozilor neascultători de altădată. O parte din elevi vor merge la Grupul Şcolar Industrial Tehnofrig, alţii la Colegiul Tehnic Edmond Nicolau, alţii la Colegiul Tehnic de Transporturi Transilvania. Culme a gândirii manageriale a decidenţilor ISJ, acest grup şcolar cu dotare tehnică şi bază de training unice în municipiu va găzdui elevii Liceului de Muzică Sigismund Toduţă, care nici măcar nu pot folosi sălile de clasă de aici, necorespunzătoare pentru un liceu de muzică. Va fi nevoie de alte investiţii pentru compartimentarea sălilor de clasă şi pentru îmbunătăţirea acusticii. La noi ca la nimeni. Renunţăm la o logistică formată cu dificultăţi de-a lungul deceniilor şi îi trimitem pe viitorii muzicieni ai Clujului să înveţe într-un loal impropriu. Probabil în speranţa că vor renunţa la cariera muzicală şi se vor face lăcătuşi. Centrul Scolar pentru Educatia Incluziva, unitate înfiinţată în anul 1929, are 159 de elevi din care 129 prezintă deficienţe grave şi handicap sever, inclusiv 48 de copii autişti care necesită un tratament deosebit. Ce vor face aceşti copii în noua locaţie de la Grupul Şcolar de Arte şi Meserii Samus, unde sunt copii cu altfel de dificienţe şi de alte vârste? Convieţuirea lor dificilă va împieta asupra efortului cadrelor didactice şi medicale de a corecta deficienţele de care suferă. Ne punem singuri beţe-n roate tocmai într-un domeniu în care societatea s-ar cuveni să demonstreze generozitate. Să nu uităm de Şcoala nr. 2 Gherla, care trebuie să-şi mute copiii români la Şcola nr. 1, pentru ca să poată rămâne copiii etnicilor maghiari nestingheriţi, într-un apartheid şcolar anacronic şi dăunător pentru ei înşişi. Desigur, pentru elevii maghiari o şcoală poate obţine personalitate juridică la un număr mai mic de 100, pe când şcolile care găzduiesc copiii populaţiei majoritare, trebuie să aibă peste 300, ca ilustrare a principiului asigurării egalităţii de şanse.
Din experienţa de până acum, comasările în mediul rural nu aduc economii reale la buget, în schimb favorizează un centralism şcolar exagerat, grevează exploatarea specificul local atât de util în formarea unui tânăr, înstrăinează copilul prin împuţinarea timpului petrecut în famile şi în comunitatea în care s-a născut. Comasările în mediul urban au consecinţe şi mai grave. Dispar în municipii şi oraşe tocmai acele centre de tradiţie şi izvoare de performanţă care dau vigoare intelectuală comunităţilor. Se promovează astfel un genocid cultural al cărui singur şi meschin scop este să se închidă gura prea ascuţită a profesorilor de liceu care trebuie să înveţe că au un stăpân.
Deşi avem experienţa tristă din februarie anul trecut când ISJ a refuzat să discute cu partenerii sociali problema celor 21 de şcoli ce urmau a fi comasate antrenând desfiinţarea a sute de posturi de cadre didactice, noi vom urma calea legală şi firească a dialogului şi vom propune ISJ din nou o comisie paritară pe tema noilor comasări. În acest scop, aşteptăm reacţiile directorilor şi ale profesorilor din şcolile vizate şi nu în ultimul rând ale părinţilor elevilor, pentru a orienta discuţia pe detalii referitoare în primul rând la soarta personalului angajat, dar şi la situaţia elevilor şi a patrimoniului şcolar din unităţile ce urmează a fi restructurate. Scopul nostru nu este de a inflama un scandal inutil, ci de a evita gafe precum cele produse anul trecut, precum pierderea unor proiecte europene de milioane de euro pe considerentul unor economii iluzorii, eludarea specificului şcolilor vocaţionale, dezafectarea unor localuri recent renovate, supradimensionarea programului zilnic şi reducerea randamentului la învăţătură al elevilor puşi să facă naveta, încălcarea unor principii ergonomice elementare, chiar apariţia unor riscuri şi pericole legate de sănătatea elevului mic, cheltuielile suplimentare din partea părinţilor etc. Toate aceste considerente trebuie luate în discuţie cu toată responsabilitatea, de la caz la caz. Sperăm să găsim înţelegere la oamenii de onoare ai ISJ care nu sacrifică comenzii politice interesul învăţământului.
Prof. Lucia Maria Cojocaru,
Preşedinte S.L.I.P.C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu