Interviu cu prof. Andrei Marga, fost ministru al Educatiei
Marilena Gheorghita
Marilena Gheorghita
1. Aveti o experienta profesionala si de viata mult prea vasta pentru a va cere sa imi oferiti la prima intrebare un raspuns scurt. Insist si va rog sa enumerati cinci cuvinte cu care se identifica invatamantul din Romania.
Centralizat excesiv in ultimii ani, controlat de un minister incompetent, preocupat benefic de formarea culturii generale, cu multi elevi si studenti talentati si cu numerosi dascali devotati, ravasit de actiuni de politizare ale puterii. Sunt cinci caracteristici ale invatamantului din tara noastra, de astazi, preluate in tot atatea sintagme.
2. Presedintele Traian Basescu a reafirmat recent ca educatia din Romania este lipsita de calitate, in comparatie cu alte tari europene. Daca este adevarat, cum s-a ajuns la aceasta degradare ?
Domnul Traian Basescu se hazardeaza in evaluari necontrolate, pe care i le sufla din spate tot felul de diletanti agresivi, care au esuat in diferite domenii in care s-au incercat. Calitatea educatiei se poate stabili dupa multe criterii: performante in teste internationale (gen Pisa), efectele in dezvoltarea economica, institutionala si culturala, satisfactia traita de elevi si studenti, nivelul de pregatire generala, nivelul dezbaterii din societate etc. In functie de criterii, rezulta diferite ierarhii. Stim ca educatia din Romania a avut si are probleme si, peste toate, are nevoie de reforme, dar de reforme chibzuite, facute competent. Degradarea la care s-a ajuns se datoreaza stagnarii reformelor dupa încheierea, gratie reformei din 1996-2000, a negocierilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana pe capitolul „Educatie si formare profesionala”. A fost primul capitol inchis de Romania la Bruxelles, deja in mai 2000 – spre cinstea slujitorilor scolii romanesti. Cele mai gresite masuri in educatie – vezi curricula, studiile master, doctoratul si multe alte domenii – s-au luat sub mandatele lui Traian Basescu. Degradarea este o opera de care actualul presedinte nu poate fi absolvit.
3 .Daca v-ati afla la conducerea Ministerului Educatiei, ce masuri ati lua pentru reformarea sistemului de invatamant ?
Am aratat recent ca toate devizele nobile si oportune ale invatamantului european duc, în Romania de azi, – fiind aplicate fara pricepere si fara intelegere, de catre autoritatile actuale din invatamant – la contrariul lor. Bunaoara, „descentralizarea”, prin practicarea incompetenta a acesteia de catre guvern si ministerul educatiei, a dus la un centralism tenace, fara precedent. „Invatamantul centrat pe elev si student” a dus la transformarea acestora in simple anexe ale unei birocratii voluminoase.
Invatamantul orientat spre „formarea de competente” a dus, datorita ingustimii de conceptie si masurilor gresite, la scaderea nivelului de calificare. „Reforma curriculara” a dus, din cauza nepriceperii si politizarii, la confuzii costisitoare in organizarea invatamantului si la ineficienta. Pretentia prioritatii educatiei, emisa de catre actuala guvernare, a dus la deteriorarea bazei financiare a invatamantului. Asa-zisa „intinerire a personalului” a dus, datorita politizarii agresive ce se practica, la preluarea functiilor de decizie de catre persoane incompetente pe scara necunoscuta inainte si la renasterea categoriei politrucilor. Deviza intrarii unor universitati romanesti in topul international a dus, in consecinta amatorismului decidentilor, la reducerea finantarii, blocarea posturilor, efortul de eliminare a profesorilor performanti.
Proclamarea importantei cercetarii stiintifice a dus, din cauza nepriceperii si a neglijentei decidentilor, la oprirea finantarii. Internationalizarea a dus, datorita caracterului eronat al deciziilor adoptate de guvernanti, la degradarea si deteriorarea programelor. In loc sa se foloseasca resursele financiare puse la dispozitie de Uniunea Europeana, guvernul si ministerul sunt incapabile sa asigure cofinantarile necesare. De aceea, restabilirea cu acuratete a devizelor si aplicarea lor competenta este un prim pas.
Am prezentat recent un program detaliat in zece puncte cu privire la reforma competenta a educatiei (distantata de diletantismul agresiv de astazi, care face ca, de pilda, plagiatorii sa dea lectii de comportament, iar coruptii sa ne invete morala!). Le reiau aici in zece sintagme: valoarea si demnitatea cadrului didactic; educatia ca premisa a dezvoltarii; o societate a invatarii; functionarea pe principiul subsidiaritatii; invatamant centrat pe cel ce invata; sincronizarea legislatiei; infrastructura erei electronicii; ameliorarea tehnologiilor indigene prin cercetare stiintifica; un sistem optimizat; si competitivitate prin cooperare internationala. Evident ca aceste sintagme le pot detalia oricand in masuri precise. As mentiona aici un fapt. S.U.A. pune in aplicare acum „programul Obama-Biden”, care reprezinta o reforma in educatie cu patru coordonate: „educatia timpurie” in formula flexibila, valoarea si demnitatea, inclusiv salariala, a dascalului, „standarde inalte”, folosirea eficienta a resurselor materiale si umane.
Este demn de atentie faptul ca axa reformei este valoarea si demnitate cadrului didactic. Din acest fapt ar trebui invatat, la noi, in Romania, astazi, cand se incearca „reforme” nu cu profesorii, ci impotriva lor. Nicaieri in lume nu au dat rezultate astfel de „reforme”. Reformele in educatie se fac cu dascalii! Sau nu se pot face.
4. Ce ar trebui facut pentru a transforma invatamantul intr-un domeniu atractiv pentru tineri? Este suficient doar un salariu decent ?
Bani au fost in invatamant, mai ales dupa intrarea in Uniunea Europeana, in primii ani. Nu este de ajuns sa existe bani, chiar daca este indispensabil. Ar trebui ca invatamantul sa fie retrocedat profesorilor si scos de sub politizarea „prezidentiala”. Invatamantul are nevoie de solutii institutionale si de decidenti priceputi. Desigur, oamenii resimt nevoia de bani, dar si de institutii functionale, in care sa aiba incredere, precum si de autonomie profesionala, ca oriunde in lumea civilizata.
5. Ce masuri trebuie sa intreprinda Guvernul pentru a stopa exodul elitelor ?
Daca ne referim la guvernul actual, atunci solutia optima ar fi plecarea lui benevola. Un guvern competent si responsabil ar concepe si ar aplica, dupa reforma de recuperare din 1996-2000, o reforma de compatibilizare cu practicile din tarile de referinta si, apoi, o reforma de infruntare a globalizarii, a carei nevoie nici macar nu este sesizata astazi. Si Romania are de parcurs aceste trei reforme, fara intarziere.
6. Cum priviti relatia sindicate- Guvern, din ultima perioada ?
Pe de o parte, guvernul actual a cautat sa divizeze sindicatele, sa izoleze liderii si sa rupa sindicatele de cadrele didactice. Pana acum, trebuie sa recunoastem, partial a reusit. Pe de alta parte, liderii s-au lasat surprinsi de virulenta actiunii de demontare, in Romania, a unor drepturi inscrise in reglementarile Uniunii Europene. Liderii trebuie sa se lamureasca urgent asupra situatiei si sa reia neintarziat initiativele. Nu se rezolva probleme in invatamant fara sindicate puternice si fara organizatii active ale studentilor.
7. Credeti ca are dreptate presedintele Romaniei cand afirma ca sindicatele din educatie se opun reformarii acestui domeniu ?
Traian Basescu guverneaza prin antagonizarea grupurilor sau, macar, prin aruncarea vinei pe mereu alte grupuri profesionale. Sindicatele s-au lasat intimidate de formularile sale lipsite de temei. Oriunde in lume sindicatele reprezinta salariatii si, daca sunt puternice, atunci pluralismul – care ramane calea oxigenarii sistemului institutional din Romania – este real, viguros. Marturisesc ca, in calitate de ministru, am avut in sindicate un partener, in reforma din 1996-2001. Traian Basescu formuleaza si foloseste teze superficiale..
8. Cum va explicati ca, in ciuda masurilor de austeritate destul de dure, salariatii din domeniul public nu au reactionat impotriva Guvernului, asa cum s-a intamplat in alte tari europene ? Explic situatia prin surprinderea unor lideri sindicali de catre o abordare agresiva din partea guvernului actual, care a procedat rapid la demontarea drepturilor angajatilor, si prin pacaleala cu asa-zisul „pact pentru educatie”, de acum cativa ani. Este si o oboseala a oamenilor, cauzata de prabusirea argumentarilor din viaaa publica a Romaniei actuale, de reaua credinta a autoritatilor. Deocamdata buna credinta, onorabilitatea si dezbaterea democratica cu cetatenii se lasa inca asteptate la noi.
9. Ce sanse are Romania sa isi revina din acest declin economic si social. In ce masura clasa politica aflata la guvernare si Uniunea Europeana influenteaza progresul Romaniei ?
Acuzarea „clasei politice” este un refren carpatic al actualei puteri. Neavand vreo realizare la activ, fiind compusa – cum spunea odinioara Thomas Mann, pe un caz similar – din persoane prea putin calificate si corupte, guvernarea actuala vrea sa faca plauzibil ca „toti suntem de vina” sau, macar, ca intreaga clasa politica poarta raspunderea. Azi-maine se va arunca vina pe Burebista sau, cel putin, pe Alexandru cel Bun sau Carol I!
Progresul actual al Romaniei – care nu este fara realizari majore din 1989 incoace – cere, intr-adevar, schimbarea actualei puteri politice din Romania. Asa cum arata analize internationale, capacitatea acestei puteri de a asigura progresul economic al Romaniei este epuizata. Nici in privinta progresului institutional nu se sta mai bine. Se vorbeste de „reforma statului” fara sa se stie ce este statul si ce este reforma! Poporul roman, cetatenii au in mana decizia, intr-o situatie in care puterea politica existenta s-a epuizat, iar tara a intrat in cea mai grava criza din istoria ei moderna. Problema este, inevitabil, politica.
Centralizat excesiv in ultimii ani, controlat de un minister incompetent, preocupat benefic de formarea culturii generale, cu multi elevi si studenti talentati si cu numerosi dascali devotati, ravasit de actiuni de politizare ale puterii. Sunt cinci caracteristici ale invatamantului din tara noastra, de astazi, preluate in tot atatea sintagme.
2. Presedintele Traian Basescu a reafirmat recent ca educatia din Romania este lipsita de calitate, in comparatie cu alte tari europene. Daca este adevarat, cum s-a ajuns la aceasta degradare ?
Domnul Traian Basescu se hazardeaza in evaluari necontrolate, pe care i le sufla din spate tot felul de diletanti agresivi, care au esuat in diferite domenii in care s-au incercat. Calitatea educatiei se poate stabili dupa multe criterii: performante in teste internationale (gen Pisa), efectele in dezvoltarea economica, institutionala si culturala, satisfactia traita de elevi si studenti, nivelul de pregatire generala, nivelul dezbaterii din societate etc. In functie de criterii, rezulta diferite ierarhii. Stim ca educatia din Romania a avut si are probleme si, peste toate, are nevoie de reforme, dar de reforme chibzuite, facute competent. Degradarea la care s-a ajuns se datoreaza stagnarii reformelor dupa încheierea, gratie reformei din 1996-2000, a negocierilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana pe capitolul „Educatie si formare profesionala”. A fost primul capitol inchis de Romania la Bruxelles, deja in mai 2000 – spre cinstea slujitorilor scolii romanesti. Cele mai gresite masuri in educatie – vezi curricula, studiile master, doctoratul si multe alte domenii – s-au luat sub mandatele lui Traian Basescu. Degradarea este o opera de care actualul presedinte nu poate fi absolvit.
3 .Daca v-ati afla la conducerea Ministerului Educatiei, ce masuri ati lua pentru reformarea sistemului de invatamant ?
Am aratat recent ca toate devizele nobile si oportune ale invatamantului european duc, în Romania de azi, – fiind aplicate fara pricepere si fara intelegere, de catre autoritatile actuale din invatamant – la contrariul lor. Bunaoara, „descentralizarea”, prin practicarea incompetenta a acesteia de catre guvern si ministerul educatiei, a dus la un centralism tenace, fara precedent. „Invatamantul centrat pe elev si student” a dus la transformarea acestora in simple anexe ale unei birocratii voluminoase.
Invatamantul orientat spre „formarea de competente” a dus, datorita ingustimii de conceptie si masurilor gresite, la scaderea nivelului de calificare. „Reforma curriculara” a dus, din cauza nepriceperii si politizarii, la confuzii costisitoare in organizarea invatamantului si la ineficienta. Pretentia prioritatii educatiei, emisa de catre actuala guvernare, a dus la deteriorarea bazei financiare a invatamantului. Asa-zisa „intinerire a personalului” a dus, datorita politizarii agresive ce se practica, la preluarea functiilor de decizie de catre persoane incompetente pe scara necunoscuta inainte si la renasterea categoriei politrucilor. Deviza intrarii unor universitati romanesti in topul international a dus, in consecinta amatorismului decidentilor, la reducerea finantarii, blocarea posturilor, efortul de eliminare a profesorilor performanti.
Proclamarea importantei cercetarii stiintifice a dus, din cauza nepriceperii si a neglijentei decidentilor, la oprirea finantarii. Internationalizarea a dus, datorita caracterului eronat al deciziilor adoptate de guvernanti, la degradarea si deteriorarea programelor. In loc sa se foloseasca resursele financiare puse la dispozitie de Uniunea Europeana, guvernul si ministerul sunt incapabile sa asigure cofinantarile necesare. De aceea, restabilirea cu acuratete a devizelor si aplicarea lor competenta este un prim pas.
Am prezentat recent un program detaliat in zece puncte cu privire la reforma competenta a educatiei (distantata de diletantismul agresiv de astazi, care face ca, de pilda, plagiatorii sa dea lectii de comportament, iar coruptii sa ne invete morala!). Le reiau aici in zece sintagme: valoarea si demnitatea cadrului didactic; educatia ca premisa a dezvoltarii; o societate a invatarii; functionarea pe principiul subsidiaritatii; invatamant centrat pe cel ce invata; sincronizarea legislatiei; infrastructura erei electronicii; ameliorarea tehnologiilor indigene prin cercetare stiintifica; un sistem optimizat; si competitivitate prin cooperare internationala. Evident ca aceste sintagme le pot detalia oricand in masuri precise. As mentiona aici un fapt. S.U.A. pune in aplicare acum „programul Obama-Biden”, care reprezinta o reforma in educatie cu patru coordonate: „educatia timpurie” in formula flexibila, valoarea si demnitatea, inclusiv salariala, a dascalului, „standarde inalte”, folosirea eficienta a resurselor materiale si umane.
Este demn de atentie faptul ca axa reformei este valoarea si demnitate cadrului didactic. Din acest fapt ar trebui invatat, la noi, in Romania, astazi, cand se incearca „reforme” nu cu profesorii, ci impotriva lor. Nicaieri in lume nu au dat rezultate astfel de „reforme”. Reformele in educatie se fac cu dascalii! Sau nu se pot face.
4. Ce ar trebui facut pentru a transforma invatamantul intr-un domeniu atractiv pentru tineri? Este suficient doar un salariu decent ?
Bani au fost in invatamant, mai ales dupa intrarea in Uniunea Europeana, in primii ani. Nu este de ajuns sa existe bani, chiar daca este indispensabil. Ar trebui ca invatamantul sa fie retrocedat profesorilor si scos de sub politizarea „prezidentiala”. Invatamantul are nevoie de solutii institutionale si de decidenti priceputi. Desigur, oamenii resimt nevoia de bani, dar si de institutii functionale, in care sa aiba incredere, precum si de autonomie profesionala, ca oriunde in lumea civilizata.
5. Ce masuri trebuie sa intreprinda Guvernul pentru a stopa exodul elitelor ?
Daca ne referim la guvernul actual, atunci solutia optima ar fi plecarea lui benevola. Un guvern competent si responsabil ar concepe si ar aplica, dupa reforma de recuperare din 1996-2000, o reforma de compatibilizare cu practicile din tarile de referinta si, apoi, o reforma de infruntare a globalizarii, a carei nevoie nici macar nu este sesizata astazi. Si Romania are de parcurs aceste trei reforme, fara intarziere.
6. Cum priviti relatia sindicate- Guvern, din ultima perioada ?
Pe de o parte, guvernul actual a cautat sa divizeze sindicatele, sa izoleze liderii si sa rupa sindicatele de cadrele didactice. Pana acum, trebuie sa recunoastem, partial a reusit. Pe de alta parte, liderii s-au lasat surprinsi de virulenta actiunii de demontare, in Romania, a unor drepturi inscrise in reglementarile Uniunii Europene. Liderii trebuie sa se lamureasca urgent asupra situatiei si sa reia neintarziat initiativele. Nu se rezolva probleme in invatamant fara sindicate puternice si fara organizatii active ale studentilor.
7. Credeti ca are dreptate presedintele Romaniei cand afirma ca sindicatele din educatie se opun reformarii acestui domeniu ?
Traian Basescu guverneaza prin antagonizarea grupurilor sau, macar, prin aruncarea vinei pe mereu alte grupuri profesionale. Sindicatele s-au lasat intimidate de formularile sale lipsite de temei. Oriunde in lume sindicatele reprezinta salariatii si, daca sunt puternice, atunci pluralismul – care ramane calea oxigenarii sistemului institutional din Romania – este real, viguros. Marturisesc ca, in calitate de ministru, am avut in sindicate un partener, in reforma din 1996-2001. Traian Basescu formuleaza si foloseste teze superficiale..
8. Cum va explicati ca, in ciuda masurilor de austeritate destul de dure, salariatii din domeniul public nu au reactionat impotriva Guvernului, asa cum s-a intamplat in alte tari europene ? Explic situatia prin surprinderea unor lideri sindicali de catre o abordare agresiva din partea guvernului actual, care a procedat rapid la demontarea drepturilor angajatilor, si prin pacaleala cu asa-zisul „pact pentru educatie”, de acum cativa ani. Este si o oboseala a oamenilor, cauzata de prabusirea argumentarilor din viaaa publica a Romaniei actuale, de reaua credinta a autoritatilor. Deocamdata buna credinta, onorabilitatea si dezbaterea democratica cu cetatenii se lasa inca asteptate la noi.
9. Ce sanse are Romania sa isi revina din acest declin economic si social. In ce masura clasa politica aflata la guvernare si Uniunea Europeana influenteaza progresul Romaniei ?
Acuzarea „clasei politice” este un refren carpatic al actualei puteri. Neavand vreo realizare la activ, fiind compusa – cum spunea odinioara Thomas Mann, pe un caz similar – din persoane prea putin calificate si corupte, guvernarea actuala vrea sa faca plauzibil ca „toti suntem de vina” sau, macar, ca intreaga clasa politica poarta raspunderea. Azi-maine se va arunca vina pe Burebista sau, cel putin, pe Alexandru cel Bun sau Carol I!
Progresul actual al Romaniei – care nu este fara realizari majore din 1989 incoace – cere, intr-adevar, schimbarea actualei puteri politice din Romania. Asa cum arata analize internationale, capacitatea acestei puteri de a asigura progresul economic al Romaniei este epuizata. Nici in privinta progresului institutional nu se sta mai bine. Se vorbeste de „reforma statului” fara sa se stie ce este statul si ce este reforma! Poporul roman, cetatenii au in mana decizia, intr-o situatie in care puterea politica existenta s-a epuizat, iar tara a intrat in cea mai grava criza din istoria ei moderna. Problema este, inevitabil, politica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu