In şedinţa din data de 28 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a examinat obiecţia de neconstituţionalitate formulată de un număr de 140 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, potrivit unui comunicat al CCR.
Astfel, “in urma deliberărilor, Curtea, cu majoritate de voturi, a constatat că dispoziţiile Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar sunt constituţionale.
Blocarea executarii silite Curtea a analizat dispoziţiile legii criticate atât din punct de vedere al constituţionalităţii extrinseci, cât şi a celei intrinseci.
Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a reţinut că modificările operate de către Camera Deputaţilor faţă de forma legii adoptate de Senat nu sunt de natură a imprima nici deosebiri majore de conţinut juridic faţă de forma legii adoptată de Senat şi nici o configuraţie deosebită, semnificativ diferită faţă de cea a proiectului de lege în forma adoptată de Senat, respectându-se astfel principiul bicameralismului. De asemenea, Curtea a reţinut că, prin critica lor, autorii obiecţiei de neconstituţionalitate contestă constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 sub aspectul condiţiilor de formă, cu privire la care, printr-o bogată jurisprudenţă, Curtea a stabilit faptul că a existat o situaţie extraordinară la momentul la care a fost adoptată ordonanţa de urgenţă (a se vedea, pe larg, în acest sens, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.237 din 14 aprilie 2010).
Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea a reţinut că acestea trebuie analizate în corelare cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit căruia statul are obligaţia să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. În acest sens, Curtea a stabilit că soluţia legislativă criticată, prin extinderea perioadei de executare a hotărârilor judecătoreşti şi prin reeşalonarea plăţii sumelor rezultate din acestea, nu încalcă prevederile art.16, art.21 şi art.44 din Constituţie, prevederile art.6 par.1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici art.1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţie.
Curtea a constatat, astfel, că nu au fost aduse elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei sale în privinţa măsurilor de reeşalonare a plăţii sumelor rezultate din hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Motivarea soluţiilor va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României, pentru a proceda la promulgarea legii, conform art.77 alin.(3) din Legea fundamentală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu