O altă problemă apărută ca urmare a intrării în vigoare a Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice o constituie existența sau inexistența unui temei legal pentru acordarea în continuare a acelor sporuri care au fost plătite în luna decembrie 2009, în temeiul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul județelor/municipiului București.
Un asemenea temei legal există, atâta timp cât art. 41 alin. 5 din Constituția României consacră principiul potrivit căruia „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate”. Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile Codului Muncii-Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare (art. 236 alin.4) și ale Legii 130/1996 privind Contractul Colectiv de Muncă, cu modificările și completările ulterioare (art. 7 alin. 2) contractele colective de muncă, legal încheiate, constituie legea părților. Respectarea dispozițiilor legale la negocierea clauzelor este confirmată și poate fi verificată, în fiecare caz în parte, prin existența înregistrării la Direcțiile Generale de Muncă și Protecție Socială, instituție care are obligația
de a verifica, anterior înregistrării Contractului Colectiv de Muncă, dacă acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, obligativitatea acordării unor astfel de drepturi a fost confirmată de multe ori și prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În măsura în care, în luna decembrie 2009, salariații au beneficiat de drepturi salariale acordate în conformitate cu clauzele Contractului Colectiv de Muncă, aceștia trebuie să beneficieze de aceste sume și în luna ianuarie 2010, tocmai în lumina dispozițiilor Legii nr.330/2009. În textul legii amintite, este prevăzut, cu titlu de principiu: „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi (...)".
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010: „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă sunt mai mici decât
cele stabilite prin legi (prin sintagma „legi” trebuie înțelese și acele prevederi din legi care conferă forță juridică clauzelor contractuale, pe care le-am meționat mai sus – n.n.) sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".
În aceste condiții, considerăm că salariații din învățământul preuniversitar sunt îndreptățiți să beneficieze de plata drepturilor salariale negociate în contractele colective aplicabile, sub forma sumelor compensatorii.
Considerăm că nota din subsolul anexei nr. 1 a Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice nr. 32/42/2010 nu poate constitui un temei pentru neacordarea acestor sume, deoarece, potrivit art. 75 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului”; prin emiterea prevederilor din Nota respectivă s-au încălcat grav prevederile constituționale, precum și cele cuprinse în Codul Muncii, fiind într-un total dezacord cu dispozițiile legale enunțate, care consacră în mod expres și imperativ obligativitatea respectării clauzelor contractuale negociate, pe durata de valabilitate a Contractelor Colective de Muncă.
CONSILIER JURIDIC F.S.L.I.,
Un asemenea temei legal există, atâta timp cât art. 41 alin. 5 din Constituția României consacră principiul potrivit căruia „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate”. Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile Codului Muncii-Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare (art. 236 alin.4) și ale Legii 130/1996 privind Contractul Colectiv de Muncă, cu modificările și completările ulterioare (art. 7 alin. 2) contractele colective de muncă, legal încheiate, constituie legea părților. Respectarea dispozițiilor legale la negocierea clauzelor este confirmată și poate fi verificată, în fiecare caz în parte, prin existența înregistrării la Direcțiile Generale de Muncă și Protecție Socială, instituție care are obligația
de a verifica, anterior înregistrării Contractului Colectiv de Muncă, dacă acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, obligativitatea acordării unor astfel de drepturi a fost confirmată de multe ori și prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În măsura în care, în luna decembrie 2009, salariații au beneficiat de drepturi salariale acordate în conformitate cu clauzele Contractului Colectiv de Muncă, aceștia trebuie să beneficieze de aceste sume și în luna ianuarie 2010, tocmai în lumina dispozițiilor Legii nr.330/2009. În textul legii amintite, este prevăzut, cu titlu de principiu: „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi (...)".
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010: „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă sunt mai mici decât
cele stabilite prin legi (prin sintagma „legi” trebuie înțelese și acele prevederi din legi care conferă forță juridică clauzelor contractuale, pe care le-am meționat mai sus – n.n.) sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".
În aceste condiții, considerăm că salariații din învățământul preuniversitar sunt îndreptățiți să beneficieze de plata drepturilor salariale negociate în contractele colective aplicabile, sub forma sumelor compensatorii.
Considerăm că nota din subsolul anexei nr. 1 a Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice nr. 32/42/2010 nu poate constitui un temei pentru neacordarea acestor sume, deoarece, potrivit art. 75 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului”; prin emiterea prevederilor din Nota respectivă s-au încălcat grav prevederile constituționale, precum și cele cuprinse în Codul Muncii, fiind într-un total dezacord cu dispozițiile legale enunțate, care consacră în mod expres și imperativ obligativitatea respectării clauzelor contractuale negociate, pe durata de valabilitate a Contractelor Colective de Muncă.
CONSILIER JURIDIC F.S.L.I.,
Andreea DUMITRIU
Sursa: REVISTA CATEDRA NR. 9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu